duminică, 12 ianuarie 2014

Pepsi Co

Current Pepsi logo (December 2008–).
Current Pepsi's 2-D logo introduced in October 2008.




Type Cola
Manufacturer PepsiCo
Country of origin United States
Introduced 1893 (as Brad's Drink)
August 28, 1898 (as Pepsi-Cola)
1961 (as Pepsi)
Related products Coca-Cola
RC Cola
Irn Bru
Cola Turka
Big Cola
Website pepsi.com
Nutrition facts
Serving size 12 fl oz (355 ml)
Servings per container 1

Amount per serving
Calories 150 Calories from fat 0

% Daily value*
Total fat 0 g 0%
   Saturated fat 0 g 0%
   Trans fat 0 g
Cholesterol 0 mg 0%
Sodium 15 mg 1%
Potassium 0 mg 0%
Total carbohydrate 41 g 14%
   Dietary fiber 0 g 0%
   Sugars 41 g
Protein 0 g

Vitamin A 0%      Vitamin C 0%
Calcium 0%      Iron 0%

*Percent daily values are based on a 2,000‑calorie diet. Your daily values may be higher or lower depending on your calorie needs.
Pepsi (stylized in lowercase as pepsi, formerly stylized in uppercase as PEPSI) is a carbonated soft drink that is produced and manufactured by PepsiCo. Created and developed in 1893 and introduced as Brad's Drink, it was renamed as Pepsi-Cola on August 28, 1898, then to Pepsi in 1961.

Contents

  • 1 History
  • 2 Pepsi-Cola trademark
  • 3 Rise
  • 4 Niche marketing
  • 5 Marketing
    • 5.1 Rivalry with Coca-Cola
    • 5.2 Pepsiman
  • 6 Slogans
    • 6.1 American slogans
    • 6.2 International slogans
    • 6.3 Global slogans
  • 7 Variants
    • 7.1 Fictional drinks
  • 8 Ingredients
  • 9 See also
  • 10 References
  • 11 External links

History

The pharmacy of Caleb Bradham   with a Pepsi dispenser
Pepsi was first introduced as "Brad's Drink" in New Bern, North Carolina, United States, in 1893 by Caleb Bradham, who made it at his drugstore where the drink was sold. It was later labeled Pepsi Cola, named after the digestive enzyme pepsin and kola nuts used in the recipe. Bradham sought to create a fountain drink that was delicious and would aid in digestion and boost energy
plaque at 256 Middle Street, New Bern, NC
In 1903, Bradham moved the bottling of Pepsi-Cola from his drugstore to a rented warehouse. That year, Bradham sold 7,968 gallons of syrup. The next year, Pepsi was sold in six-ounce bottles, and sales increased to 19,848 gallons. In 1909, automobile race pioneer Barney Oldfield was the first celebrity to endorse Pepsi-Cola, describing it as "A bully drink...refreshing, invigorating, a fine bracer before a race." The advertising theme "Delicious and Healthful" was then used over the next two decades. In 1926, Pepsi received its first logo redesign since the original design of 1905. In 1929, the logo was changed again.
In 1931, at the depth of the Great Depression, the Pepsi-Cola Company entered bankruptcy – in large part due to financial losses incurred by speculating on wildly fluctuating sugar prices as a result of World War I. Assets were sold and Roy C. Megargel bought the Pepsi trademark. Megargel was unsuccessful, and soon Pepsi's assets were purchased by Charles Guth, the President of Loft, Inc. Loft was a candy manufacturer with retail stores that contained soda fountains. He sought to replace Coca-Cola at his stores' fountains after Coke refused to give him a discount on syrup. Guth then had Loft's chemists reformulate the Pepsi-Cola syrup formula.
On three separate occasions between 1922 and 1933, The Coca-Cola Company was offered the opportunity to purchase the Pepsi-Cola company, and it declined on each occasion.

Pepsi-Cola trademark

The original stylized Pepsi-Cola logo
The original trademark application for Pepsi-Cola was filed on September 23, 1902 with registration approved on June 16, 1903. In the application's statement, Caleb Bradham describes the trademark as an "arbitrary hyphenated word "PEPSI-COLA", and indicated that the mark was in continuous use for his business since August 1, 1901. The Pepsi-Cola's description is a flavoring-syrup for soda water. The trademark expired on April 15, 1904.
A second Pepsi-Cola trademark is on record with the USPTO. The application date submitted by Caleb Bradham for the second trademark is Saturday, April 15, 1905 with the successful registration date of April 15, 1906, over three years after the original date. Curiously, in this application, Caleb Bradham states that the trademark had been continuously used in his business "and those from whom title is derived since in the 1905 application the description submitted to the USPTO was for a tonic beverage. The federal status for the 1905 trademark is registered and renewed and is owned by Pepsico, Inc. of Purchase, New York.

Rise

During the Great Depression, Pepsi gained popularity following the introduction in 1936 of a 12-ounce bottle. With a radio advertising campaign featuring the jingle "Pepsi-Cola hits the spot / Twelve full ounces, that's a lot / Twice as much for a nickel, too / Pepsi-Cola is the drink for you", arranged in such a way that the jingle never ends. Pepsi encouraged price-watching consumers to switch, obliquely referring to the Coca-Cola standard of 6.5 ounces per bottle for the price of five cents (a nickel), instead of the 12 ounces Pepsi sold at the same price. Coming at a time of economic crisis, the campaign succeeded in boosting Pepsi's status. From 1936 to 1938, Pepsi-Cola's profits doubled
Pepsi
Pepsi's success under Guth came while the Loft Candy business was faltering. Since he had initially used Loft's finances and facilities to establish the new Pepsi success, the near-bankrupt Loft Company sued Guth for possession of the Pepsi-Cola company. A long legal battle, Guth v. Loft, then ensued, with the case reaching the Delaware Supreme Court and ultimately ending in a loss for Guth.

Niche marketing

1940s advertisement specifically targeting African Americans, A young Ron Brown is the boy reaching for a bottle
Walter Mack was named the new President of Pepsi-Cola and guided the company through the 1940s. Mack, who supported progressive causes, noticed that the company's strategy of using advertising for a general audience either ignored African Americans or used ethnic stereotypes in portraying blacks. He realized African Americans were an untapped niche market and that Pepsi stood to gain market share by targeting its advertising directly towards them. To this end, he hired Hennan Smith, an advertising executive "from the Negro newspaper field" to lead an all-black sales team, which had to be cut due to the onset of World War II.
In 1947, Walter Mack resumed his efforts, hiring Edward F. Boyd to lead a twelve-man team. They came up with advertising portraying black Americans in a positive light, such as one with a smiling mother holding a six pack of Pepsi while her son (a young Ron Brown, who grew up to be Secretary of Commerce) reaches up for one. Another ad campaign, titled "Leaders in Their Fields", profiled twenty prominent African Americans such as Nobel Peace Prize winner Ralph Bunche and photographer Gordon Parks.
Boyd also led a sales team composed entirely of blacks around the country to promote Pepsi. Racial segregation and Jim Crow laws were still in place throughout much of the U.S.; Boyd's team faced a great deal of discrimination as a result, from insults by Pepsi co-workers to threats by the Ku Klux Klan.On the other hand, it was able to use racism as a selling point, attacking Coke's reluctance to hire blacks and support by the chairman of Coke for segregationist Governor of Georgia Herman Talmadge. As a result, Pepsi's market share as compared to Coke's shot up dramatically. After the sales team visited Chicago, Pepsi's share in the city overtook that of Coke for the first time.
This focus on the market for black people caused some consternation within the company and among its affiliates. It did not want to seem focused on black customers for fear white customers would be pushed away. In a meeting at the Waldorf-Astoria Hotel, Mack tried to assuage the 500 bottlers in attendance by pandering to them, saying: "We don't want it to become known as a nigger drink." After Mack left the company in 1950, support for the black sales team faded and it was cut.

Marketing

Pepsi logo (1973–1998) In 1987, the font was modified slightly to a more rounded version which was used until 1998. This logo is now used for Pepsi Throwback
Pepsi logo (2003–2008). Pepsi Wild Cherry continued to use this design through March 2010. Pepsi ONE continued to use this design until mid-2012. This logo is still in use in India and other international markets. The original version had the Pepsi wording on the top left of the Pepsi Globe. In 2007, the Pepsi wording was moved to the bottom of the globe.
From the 1930s through the late 1950s, "Pepsi-Cola Hits The Spot" was the most commonly used slogan in the days of old radio, classic motion pictures, and later television. Its jingle (conceived in the days when Pepsi cost only five cents) was used in many different forms with different lyrics. With the rise of radio, Pepsi utilized the services of a young, up-and-coming actress named Polly Bergen to promote products, oftentimes lending her singing talents to the classic "...Hits The Spot" jingle.
Film actress Joan Crawford, after marrying then Pepsi-Cola President Alfred N. Steele became a spokesperson for Pepsi, appearing in commercials, television specials and televised beauty pageants on behalf of the company. Crawford also had images of the soft drink placed prominently in several of her later films. When Steele died in 1959 Crawford was appointed to the Board of Directors of Pepsi-Cola, a position she held until 1973, although she was not a board member of the larger PepsiCo, created in 1965.
The Buffalo Bisons, an American Hockey League team, were sponsored by Pepsi-Cola in its later years; the team adopted the beverage's red, white and blue color scheme along with a modification of the Pepsi logo (with the word "Buffalo" in place of the Pepsi-Cola wordmark). The Bisons ceased operations in 1970 (making way for the Buffalo Sabres).
Through the intervening decades, there have been many different Pepsi theme songs sung on television by a variety of artists, from Joanie Summers to the Jacksons to Britney Spears. (See Slogans)
In 1975, Pepsi introduced the Pepsi Challenge marketing campaign where PepsiCo set up a blind tasting between Pepsi-Cola and rival Coca-Cola. During these blind taste tests the majority of participants picked Pepsi as the better tasting of the two soft drinks. PepsiCo took great advantage of the campaign with television commercials reporting the results to the public
In 1996, PepsiCo launched the highly successful Pepsi Stuff marketing strategy. By 2002, the strategy was cited by Promo Magazine as one of 16 "Ageless Wonders" that "helped redefine promotion marketing".
In 2007, PepsiCo redesigned its cans for the fourteenth time, and for the first time, included more than thirty different backgrounds on each can, introducing a new background every three weeks. One of its background designs includes a string of repetitive numbers, "73774". This is a numerical expression from a telephone keypad of the word "Pepsi".
In late 2008, Pepsi overhauled its entire brand, simultaneously introducing a new logo and a minimalist label design. The redesign was comparable to Coca-Cola's earlier simplification of its can and bottle designs. Pepsi also teamed up with YouTube to produce its first daily entertainment show called Poptub. This show deals with pop culture, internet viral videos, and celebrity gossip.
In 2009, "Bring Home the Cup" changed to "Team Up and Bring Home the Cup". The new installment of the campaign asks for team involvement and an advocate to submit content on behalf of their team for the chance to have the Stanley Cup delivered to the team's hometown by Mark Messier.
Pepsi has official sponsorship deals with three of the four major North American professional sports leagues: the National Football League, National Hockey League and Major League Baseball. Pepsi also sponsors Major League Soccer. It also has the naming rights to Pepsi Center, an indoor sports facility in Denver, Colorado. In 1997, after his sponsorship with Coca-Cola ended, NASCAR driver Jeff Gordon signed a long term contract with Pepsi, and he drives with the Pepsi logos on his car with various paint schemes for about 2 races each year, usually a darker paint scheme during nighttime races. Pepsi has remained as one of his sponsors ever since. Pepsi has also sponsored the NFL Rookie of the Year award since 2002.
Pepsi also has sponsorship deals in international cricket teams. The Pakistan cricket team is one of the teams that the brand sponsors. The team wears the Pepsi logo on the front of their test and ODI test match clothing.
In July 2009, Pepsi started marketing itself as Pecsi in Argentina in response to its name being mispronounced by 25% of the population and as a way to connect more with all of the population.
In October 2008, Pepsi announced that it would be redesigning its logo and re-branding many of its products by early 2009. In 2009, Pepsi, Diet Pepsi and Pepsi Max began using all lower-case fonts for name brands, and Diet Pepsi Max was re-branded as Pepsi Max. The brand's blue and red globe trademark became a series of "smiles", with the central white band arcing at different angles depending on the product until 2010. Pepsi released this logo in U.S. in late 2008, and later it was released in 2009 in Canada (the first country outside of the United States for Pepsi's new logo), Brazil, Bolivia, Guatemala, Nicaragua, Honduras, El Salvador, Colombia, Argentina, Puerto Rico, Costa Rica, Panama, Chile, Dominican Republic, the Philippines and Australia. In the rest of the world the new logo has been released in 2010. The old logo is still used in several markets internationally, and has been phased out most recently in France and Mexico. The UK started to use the new Pepsi logo on cans in an order different from the US can. Starting in mid-2010, all Pepsi variants, regular, diet, and Pepsi Max, have started using only the medium-sized "smile" Pepsi Globe.
Pepsi and Pepsi Max cans and bottles in Australia now carry the localized version of the new Pepsi Logo. The word Pepsi and the logo are in the new style, while the word "Max" is still in the previous style. Pepsi Wild Cherry finally received the 2008 Pepsi design in March 2010.
In 2011, for New York Fashion Week, Diet Pepsi introduced a "skinny" can that is taller and has been described as a "sassier" version of the traditional can that Pepsi says was made in "celebration of beautiful, confident women". The company's equating of "skinny" and "beautiful" and "confident" is drawing criticism from brand critics, consumers who do not back the "skinny is better" ethos, and the National Eating Disorders Association, which said that it takes offense to the can and the company's "thoughtless and irresponsible" comments. PepsiCo Inc. is a Fashion Week sponsor. This new can was made available to consumers nationwide in March.
In April 2011, Pepsi announced that customers will be able to buy a complete stranger a soda at a new "social" vending machine, and even record a video that the stranger would see when they pick up the gift.
In March 2012, Pepsi introduced Pepsi Next, a cola with half the calories of regular Pepsi.
In March 2013, Pepsi for the first time in 17 years reshaped its 20-ounce bottle.
In November 2013, Pepsi issued an apology on their official Swedish Facebook page for using pictures of Cristiano Ronaldo as a voodoo doll in various scenes before the Sweden v Portugal 2014 FIFA World Cup playoff game.

Rivalry with Coca-Cola

According to Consumer Reports, in the 1970s, the rivalry continued to heat up the market. Pepsi conducted blind taste tests in stores, in what was called the "Pepsi Challenge". These tests suggested that more consumers preferred the taste of Pepsi (which is believed to have more lemon oil, and less orange oil, and uses vanillin rather than vanilla) to Coke. The sales of Pepsi started to climb, and Pepsi kicked off the "Challenge" across the nation. This became known as the "Cola Wars".
In 1985, The Coca-Cola Company, amid much publicity, changed its formula. The theory has been advanced that New Coke, as the reformulated drink came to be known, was invented specifically in response to the Pepsi Challenge. However, a consumer backlash led to Coca-Cola quickly reintroducing the original formula as Coke "Classic".
According to Beverage Digest's 2008 report on carbonated soft drinks, PepsiCo's U.S. market share is 30.8 percent, while The Coca-Cola Company's is 42.7 percent. Coca-Cola outsells Pepsi in most parts of the U.S., notable exceptions being central Appalachia, North Dakota, and Utah. In the city of Buffalo, New York, Pepsi outsells Coca-Cola by a two-to-one margin.
Overall, Coca-Cola continues to outsell Pepsi in almost all areas of the world. However, exceptions include Oman; India; Saudi Arabia; Pakistan (Pepsi has been a dominant sponsor of the Pakistan cricket team since the 1990s); the Dominican Republic; Guatemala; the Canadian provinces of Quebec, Newfoundland and Labrador, Nova Scotia, and Prince Edward Island; and Northern Ontario.
Pepsi had long been the drink of Canadian Francophones and it continues to hold its dominance by relying on local Québécois celebrities (especially Claude Meunier, of La Petite Vie fame) to sell its product.PepsiCo introduced the Quebec slogan "here, it's Pepsi" (Ici, c'est Pepsi) in response to Coca-Cola ads proclaiming "Around the world, it's Coke" (Partout dans le monde, c'est Coke).
As of 2012, Pepsi is the third most popular carbonated drink in India with a 15% market share, behind Sprite and Thums Up. In comparison, Coca Cola is the fourth most popular carbonated drink occupying a mere 8.8% of the Indian market share. By most accounts, Coca-Cola was India's leading soft drink until 1977 when it left India after a new government ordered The Coca-Cola Company to turn over its secret formula for Coke and dilute its stake in its Indian unit as required by the Foreign Exchange Regulation Act (FERA). In 1988, PepsiCo gained entry to India by creating a joint venture with the Punjab government-owned Punjab Agro Industrial Corporation (PAIC) and Voltas India Limited. This joint venture marketed and sold Lehar Pepsi until 1991 when the use of foreign brands was allowed; PepsiCo bought out its partners and ended the joint venture in 1994. In 1993, The Coca-Cola Company returned in pursuance of India's Liberalization policy.
In Russia, Pepsi initially had a larger market share than Coke but it was undercut once the Cold War ended. In 1972, PepsiCo company struck a barter agreement with the then government of the Soviet Union, in which PepsiCo was granted exportation and Western marketing rights to Stolichnaya vodka in exchange for importation and Soviet marketing of Pepsi-Cola. This exchange led to Pepsi-Cola being the first foreign product sanctioned for sale in the U.S.S.R.
Reminiscent of the way that Coca-Cola became a cultural icon and its global spread spawned words like "coca colonization", Pepsi-Cola and its relation to the Soviet system turned it into an icon. In the early 1990s, the term "Pepsi-stroika" began appearing as a pun on "perestroika", the reform policy of the Soviet Union under Mikhail Gorbachev. Critics viewed the policy as an attempt to usher in Western products in deals there with the old elites. Pepsi, as one of the first American products in the Soviet Union, became a symbol of that relationship and the Soviet policy. This was reflected in Russian author Victor Pelevin's book "Generation P".
In 1989, Billy Joel mentioned the rivalry between the two companies in the song "We Didn't Start The Fire". The line "Rock & Roller Cola Wars" refers to Pepsi and Coke's usage of various musicians in advertising campaigns. Coke used Paula Abdul, while Pepsi used Michael Jackson. Both companies then competed to get other musicians to advertise its beverages.
In 1992, following the dissolution of the Soviet Union, Coca-Cola was introduced to the Russian market. As it came to be associated with the new system, and Pepsi to the old, Coca-Cola rapidly captured a significant market share that might otherwise have required years to achieve. By July 2005, Coca-Cola enjoyed a market share of 19.4 percent, followed by Pepsi with 13 percent.
Pepsi did not sell soft drinks in Israel until 1991. Many Israelis and some American Jewish organizations attributed Pepsi's previous reluctance to do battle to the Arab boycott. Pepsi, which has a large and lucrative business in the Arab world, denied that, saying that economic, rather than political, reasons kept it out of Israel.

Pepsiman

Pepsiman is an official Pepsi mascot from Pepsi's Japanese corporate branch. The design of the Pepsiman character is attributed to Canadian comic book artist Travis Charest, created sometime around the mid-1990s. Pepsiman took on three different outfits, each one representing the current style of the Pepsi can in distribution. Twelve commercials were created featuring the character. His role in the advertisements is to appear with Pepsi to thirsty people or people craving soda. Pepsiman happens to appear at just the right time with the product. After delivering the beverage, sometimes Pepsiman would encounter a difficult and action oriented situation which would result in injury. Another more minor mascot, Pepsiwoman, also featured in a few of her own commercials for Pepsi Twist ; her appearance is basically a female Pepsiman wearing a lemon-shaped balaclava.
In 1996, Sega-AM2 released the Sega Saturn version of its arcade fighting game Fighting Vipers. In this game Pepsiman was included as a special character, with his specialty listed as being the ability to "quench one's thirst". He does not appear in any other version or sequel. In 1999, KID developed a video game for the PlayStation entitled Pepsiman. As the titular character, the player runs "on rails" (forced motion on a scrolling linear path), skateboards, rolls, and stumbles through various areas, avoiding dangers and collecting cans of Pepsi, all while trying to reach a thirsty person as in the commercials.

Slogans

American slogans

  • 1939–1950: "Twice as Much for a Nickel"
  • 1950: "More Bounce to the Ounce"
  • 1950–1957: "Any Weather is Pepsi Weather"
  • 1957–1958: "Say Pepsi, Please"
  • 1959-1960: "The Sociables Prefer Pepsi"
  • 1961–1964: "Now It's Pepsi for Those Who Think Young" (jingle sung by Joanie Sommers)
  • 1964–1967: "Come Alive, You're in the Pepsi Generation" (jingle sung by Joanie Sommers)
  • 1967–1969: "(Taste that beats the others cold) Pepsi Pours It On".
  • 1969–1975: "You've Got a Lot to Live, and Pepsi's Got a Lot to Give"
  • 1977–1980: "Join the Pepsi People (Feeling Free)"
  • 1980–1981: "Catch That Pepsi Spirit" (David Lucas, composer)
  • 1981–1983: "Pepsi's got your taste for life"
  • 1983–1984: "Pepsi Now! Take the Challenge!"
  • 1984–1988 and 1990-1991: "Pepsi. The Choice of a New Generation"
  • 1989: "Pepsi. A Generation Ahead"
  • 1991–1992: "Gotta Have It"/"Chill Out"
  • 1992:"The Choice Is Yours"
  • 1992–1993: "Be Young, Have Fun, Drink Pepsi"
  • 1993–1994: "Right Now" (Van Halen song for the Crystal Pepsi advertisement)
  • 1994–1995: "Double Dutch Bus" (Pepsi song sung by Brad Bentz)
  • 1995: "Nothing Else is a Pepsi"
  • 1995–1996: "Drink Pepsi. Get Stuff." (Pepsi Stuff campaign)
  • 1996:"Change The Script"
  • 1997–1998: "Generation Next" (with the Spice Girls)
  • 1998–1999: "Its the cola" (100th anniversary commercial)
  • 1999: "Ask for More" (commercial and promotional single with Janet Jackson)
  • 1999–2000: "For Those Who Think Young"/"The Joy of Pepsi-Cola" (commercial with Britney Spears/commercial with Mary J. Blige)
  • 2003: "Its the Cola"/"Dare for More" (Pepsi Commercial)
  • 2006–2007: "Why You Doggin' Me"/"Taste the one that's forever young" (Mary J. Blige)
  • 2007–2008: "More Happy"/"Taste the once that's forever young" (Michael Alexander)
  • 2008: "Pepsi Stuff" Super Bowl Commercial (Justin Timberlake)
  • 2008: "Pepsi is #1" Тv commercial (Luke Rosin)
  • 2008–present: "Something For Everyone"
  • 2009–present: "Refresh Everything"/"Every Generation Refreshes the World"
  • 2010–present: "Every Pepsi Refreshes The World"
  • 2011–present "Summer Time is Pepsi Time"
  • 2011–present "Born in the Carolinas"
  • 2012: "Where there's Pepsi, there's music" – used for the 2012 Super Bowl commercial featuring Melanie Amaro
  • 2012: "Change The Game"
  • 2012: "The Best Drink Created Worldwide"
  • 2013: "Live for Now" – used for the 2013 Super Bowl Halftime show commercial featuring Beyonce

International slogans

  • 1990–1991: "Yehi hai right choice Baby, Aha" (Hindi – meaning "This is the right choice Baby <sound of approval>") (India)
  • 1996–1997: "Pepsi: There's nothing official about it" (During the Wills World Cup (cricket) held in India/Pakistan/Sri Lanka)
  • 1999–2006: "Yeh Dil Maange More!" (Hindi – meaning "This heart asks for more") (India)
  • 2002: "Change the World" (Japan)
  • 2000–present: "Pepsi ye pyaas heh badi" ((Hindi) meaning "There is a lot of thirst" (India))
  • 2009–present: "Yeh hai youngistaan meri jaan" (Hindi – meaning "This is our young country my darling")
  • 2009–present: "My Pepsi My Way" (India)
  • 2009–present: "Refresca tu Mundo" (Spanish – meaning "Refresh your world") (Spanish Speaking countries in Latin America)
  • 2009: "Joy It Forward" (Canada)
  • 2010–present: "Pepsi. Sarap Magbago." (Philippines – meaning "Its nice to change")
  • 2010–2011: "Badal Do Zamana" (Urdu – meaning "Change The World" by CALL)(Pakistan)
  • 2010–2011: "Love!" (Japan, for Pepsi Nex)
  • 2010–present: "Pode ser bom, pode ser muito bom, pode ser Pepsi" (It can be good, it can be very good, it can be Pepsi) – Brazil and Portugal
  • 2011–present: "Change the game" (India, Bangladesh & Pakistan for the 2011 Cricket World Cup)
  • 2011–present: "Dunya Hai Dil Walon Ki" (Pakistan-meaning World is For Lovers by Ali Zafar)
  • 2011–present: "Ici, c'est Pepsi" (Québec-meaning Here, it's pepsi)
  • 2011–present: "Go Next!" (Japan, for Pepsi Next)
  • 2013–present: "Dil Maange Abhi" (Urdu) (Pakistan) - meaning Heart Requires Now
  • 2013–present: "Oh Yes Abhi" (Hindi) (India) - meaning Oh Yes Now

Global slogans

  • 2013–present: "Embrace your past, but live for now" - Global campaign featuring Beyonce.

Variants

Fictional drinks

  • Pepsi Perfect: A vitamin-enriched Pepsi variation shown in the movie Back to the Future Part II in scenes set in the year 2015.
  • Pepsi Nex: Pepsi variation shown in the 2011 Japanese anime series, Tiger & Bunny. Pepsi then released a Pepsi Nex variant in Japan in 2012, perhaps for promotional purposes.

Ingredients

In the United States, Pepsi is made with carbonated water, high fructose corn syrup, caramel color, sugar, Phosphoric acid, caffeine, citric acid and natural flavors. A can of Pepsi (12 fl ounces) has 41 grams of carbohydrates (all from sugar), 30 mg of sodium, 0 grams of fat, 0 grams of protein, 38 mg of caffeine and 150 calories. The caffeine-free Pepsi-Cola contains the same ingredients but without the caffeine.
In August 2010, PepsiCo entered into a 4-year agreement with Senomyx for the development of artificial high-potency sweeteners for PepsiCo beverages. Under the contract, PepsiCo is paying $30 million to Senomyx for the research and future royalties on PepsiCo products sold using Senomyx technology.
According to PepsiCo, PepsiCo's collaboration with Senomyx will focus on the discovery, development and commercialization of sweet enhancers, with the purpose of providing lower-calorie PepsiCo beverages. PepsiCo will have exclusive rights to the Senomyx sweet flavor ingredients developed through the collaboration.
In September 2012 Pepsi launched a new product called Pepsi Next which contains 30% less sugar and added Stevia as a zero calorie sweetener. The product was rolled out in Australia and is expected to be launched in the US starting February 27.

Forever Living Products


Forever Living Products International, Inc.
Type Private
Industry Multi-level marketing
Founded 1978
Headquarters Scottsdale, Arizona, USA
Key people Rex G. Maughan, Founder, Chairman of the Board and CEO
Revenue $2.5 billion in 2010
Employees 4,100 in 2006.
Website www.foreverliving.com
Forever Living Products International, Inc. (FLPI) is a Scottsdale, Arizona-based multi-level marketing company that sells aloe vera-based drinks and bee-derived cosmetics, nutritional supplements, and personal care products. FLP was founded in 1978 by Rex Maughan, who also serves as the company's CEO.

Contents

  • 1 Business model
  • 2 Products
  • 3 Violations in Hungary
  • 4 Copyright & Trademark Lawsuit and Logo Change
  • 5 References
  • 6 External links

Business model

FLPI's products are sold by multi-level marketing via online channels and through in-person presentations by the company's network of independent distributors.
A three-part special report by the Manila Times discussed similarities between FLPI's business model and an illegal pyramid scheme, noting that FLPI participants are said to be rewarded primarily for recruiting new members to the organization, rather than for selling products to genuine end-users.

Products

FLPI's key product is an aloe vera beverage which comes in 3 flavors (cranberry, peach, and natural). The company also markets various personal care and household products made from aloe, including lotions, creams, soaps, hair care products, deodorant, aftershave, lip balm, toothpaste, colognes and perfumes, laundry detergent, and a burn salve.
In 1983, FLPI launched its Forever Bee products—a dietary supplement line consisting of royal jelly, bee pollen, bee propolis, and pure honey. The company later expanded its product line to include dietary supplements consisting of aloe combined with vitamins, ginseng, minerals, fish oils, garlic, and other substances.

Violations in Hungary

Claims made about FLPI products were found to be in violation of several laws in Hungary related to advertising, registration of nutritional products, and the use of cosmetics as medicinal agents. As a result, the company was fined 60 million HUF (approximately $280,000 USD).

Copyright & Trademark Lawsuit and Logo Change

In 2007, author Richard Bach won a lawsuit against the company for copyright infringement and trademark infringement. The lawsuit stated that for over 20 years Forever Living had used the character, storyline, and copyrighted excerpts from the novel Jonathan Livingston Seagull to promote its marketing plan. Forever Living was also accused of using images from the motion picture and novel as its corporate logo, and reproducing it on merchandise, jewelry, products, packaging, and promotional materials. Shortly after, Forever Living changed its company logo from a seagull to an eagle.

References

  1. Jump up ^ "The Largest Private Companies: #340 Forever Living Products Intl". forbes.com. 2006. Retrieved 2008-06-29.
  2. Jump up ^ "Forever Living Products hopes to see sales up in H2". Ziarul Financiar. August 2006. Archived from the original on 2008-08-04. Retrieved 2008-06-29.
  3. Jump up ^ Max de Leon (28 April 2003). "A very thin line between multilevel marketing and pyramid schemes". Retrieved 19 October 2012.
  4. Jump up ^ "Hungarian Economic Competition Office fined FLP for 60 million HUF".
  5. Jump up ^ Schwabach, Aaron (2011). Fanfiction and Copyright. Ashgate. pp. 39–40. ISBN 978-0-7546-7903-5.
  6. Jump up ^ "Richard BACH, et al., Plaintiffs, v. FOREVER LIVING PRODUCTS U.S., INC., et al., Defendants.".
  7. Jump up ^ http://www.lawupdates.com/summary/bach_v_forever_living_products_us_inc/

External links

Care vor fi slujbele viitorului?

Care vor fi slujbele viitorului?

În ultimele decenii, omenirea a realizat un progres tehnologic fără precedent. Astăzi, posesorii unui smartphone au acces oriunde s-ar afla la mai multă informaţie decât îi era disponibilă acum 30 de ani preşedintelui SUA, cea mai puternică ţară din lume. Automatizarea proceselor permite astăzi tuturor persoanelor cu acces la internet să afle răspunsul la aproape orice întrebare, să urmeze cursurile celor mai prestigioase universităţi din lume sau pur şi simplu să cumpere online, eliminând nevoia deplasării până la un magazin.
Progresul tehnologic provoacă, în acelaşi timp, schimbări importante în societate, eliminând un număr mare de slujbe considerate până de curând indispensabile. Pe măsură ce tot mai multe procese sunt automatizate, iar roboţii devin mai sofisticaţi, previziunile futuriştilor par să se îndeplinească: societatea va trece printr-o transformare la scară largă, de proporţii similare revoluţiei industriale.
Roboţii la putere
Oamenii şi-au dorit dintotdeauna să minimizeze efortul necesar pentru asigurarea celor necesare vieţii, fapt dovedit de apariţia uneltelor. Conceptul de maşinărie care funcţionează singură a fost identificat pe întreg globul, inclusiv în culturi străvechi precum Egipt, China sau Grecia antică. Astăzi, acest mecanism este cunoscut sub denumirea inventată de dramaturgul Karel Čapek în 1921: robot.
În 1961, la 40 de ani după ce scriitorul ceh a conceput acest termen, avea să apară primul robot industrial. De atunci, automatizarea sarcinilor îndeplinite anterior de oameni a cunoscut o accelerare continuă, iar în ultimii ani roboţii au început să preia tot mai multe activităţi ale acestora. În 2011, numărul roboţilor folosiţi de companiile din întreaga lume se ridica la 8,6 milioane, conform statisticilor publicate de International Federation of Robotics.
Progresul înregistrat în ultimul deceniu în domeniul procesoarelor, alături preţurile tot mai mici ale senzorilor, cipurilor şi altor componente electronice au permis ca roboţii să devină mai inteligenţi, mai flexibili şi totodată mai accesibili. Automatizarea a atras îmbunătăţirea serviciilor şi a dus la creşterea productivităţii, însă tot mai mulţi experţi se tem de efectele pe care le are tehnologia asupra societăţii umane.
La începutul secolului al XIX-lea, muncitorii din domeniul textil au devenit celebri pentru actele de vandalism pe care le-au comis împotriva maşinilor care permiteau ca munca lor să fie realizată mai ieftin de persoane necalificate. Aceştia au intrat în istorie cu numele de „Luddiţi”, atribuit datorită lui Ned Ludd, unul dintre meseriaşii care au distrus maşinile pe care le considerau vinovate de şomaj. În timp, Revoluţia Industrială a generat o dezvoltare economică fără precedent în istoria omenirii, care a dus la o creştere masivă a nivelului de trai. Producţia mecanizată a avut un efect democratic, numeroase obiecte de lux devenind disponibile publicului larg graţie automatizării.
În ultimii ani, însă, tot mai multe voci îşi exprimă îngrijorarea faţă de faptul că roboţii duc la eliminarea tot mai multor slujbe realizate de oameni.

Doi economişti, Jeffrey D. Sachs şi Laurence J. Kotlikoff, au publicat de curând un studiu în care subliniază că efectele acestei transformări ar putea fi devastatoare pentru generaţiile următoare. Cei doi experţi afirmă că temerile luddiţilor devin realitate, iar o mare parte din populaţie se va confrunta cu probleme serioase pe măsură ce roboţii devin din ce în ce mai eficienţi.
Experţii afirmă că astăzi tehnologia are un efect diferit faţă de cel pe care îl avea în trecut. Dacă progresul tehnologic a dus la abandonarea căruţelor în favoarea maşinilor, birjarul a fost înlocuit de taximetrist. În viitor, însă, maşinile se vor conduce singure, astfel că slujba de taximetrist va dispărea. Acest lucru este deja valabil în cazul minelor din Australia, unde companiile BHP Billiton şi Rio Tinto folosesc camioane care se conduc singure, eliminând astfel costul semnificativ cu salariile angajaţilor care conduceau prin deşertul australian.
Cei doi economişti afirmă că majoritatea slujbelor realizate astăzi de oameni cu un nivel scăzut de educaţie vor fi preluate de roboţi, iar această categorie de persoane va fi afectată. Datele din SUA reflectă o creştere masivă a inegalităţii dintre persoanele cu studii superioare şi cele fără: dacă diferenţa de salariu în 1999 era de 40% între cele două categorii, astăzi aceasta este de 80%.
Cercetătorii explică modul în care roboţii ameninţă viitorul generaţiilor următoare: pe măsură ce maşinile preiau slujbele ce nu necesită un nivel ridicat al educaţiei, majoritatea persoanelor care vor avea un loc de muncă vor fi dintre cele mai în vârstă, care au dedicat timp educaţiei. Statisticile reflectă acest lucru: dacă acum 60 de ani veniturile bărbaţilor cu vârste cuprinse între 45 şi 54 de ani erau cu 4% mai mari decât cele ale celor cu vârste cuprinse între 25 şi 34 de ani, astăzi diferenţa este de 41%. Aceasta permite celor mai în vârstă să deţină roboţii şi să beneficieze astfel de roadele creşterii productivităţii în urma automatizării.
Având mai puţini bani la dispoziţie, generaţiile tinere nu îşi permit să investească în educaţie şi în roboţi precum cele mai în vârstă, efectul principal fiind redistribuirea de resurse de la tineri către bătrâni.
Cei doi cercetători au creat un model economic care a dus la aceeaşi concluzie: pe măsură ce productivitatea roboţilor creşte, generaţiilor tinere le este tot mai dificil să investească în propria educaţie şi în tehnologie. Aşadar, chiar dacă roboţii duc la creştere economică, un segment important al populaţiei trăieşte mai rău ca înainte. Cei doi economişti recomandă taxarea generaţiei mai în vârstă, care a beneficiat de pe urma creşterii în productivitate, urmând ca banii obţinuţi astfel să fie folosiţi pentru a îmbunătăţi educaţia generaţiei tinere, permiţându-i să beneficieze la rândul său de progresul tehnologic.
Care sunt slujbele înlocuite de roboţi?

Primele slujbe înlocuite de roboţi au fost cele din producţia industrială, unde sarcinile sunt uşor de automatizat. Această tendinţă continuă într-un ritm accelerat: şeful companiei Foxconn, în fabricile căreia sunt produse iPhone-urile şi iPad-urile Apple, a anunţat că în următorii ani organizaţia sa va investi în achiziţionarea a un milion de roboţi, reducând astfel costurile tot mai mari cu salariile. Compania Philips a aplicat deja acest principiu, deschizând de curând o fabrică în Olanda care necesită de 10 ori mai puţini angajaţi decât fabrica sa din China. Roboţii folosiţi pentru realizarea gadgeturilor electronice lucrează 365 de zile pe an, 3 ture pe zi, fără a avea nevoie de pauze de cafea, de concediu sau de asigurări medicale.
Până de curând, aceşti roboţi industriali erau prea costisitori pentru a putea fi folosiţi de alte companii decât marile concernuri globale. Anul trecut, o companie americană a schimbat acest lucru, lansând pe piaţă robotul Baxter, care poate fi achiziţionat cu doar 22.000 de dolari, adică de 20 de ori mai ieftin decât un robot industrial standard. Kevin Kelly, editorul revistei Wired, crede că Baxter va juca un rol la fel de important în răspândirea roboţilor în companii precum cel jucat de PC-uri în adoptarea computerelor de către publicul larg: „dacă roboţii de până acum erau echivalentul computerelor mainframe, Baxter este primul robot PC”.
În ultimii ani, utilizarea roboţilor nu s-a limitat la înlocuirea slujbelor din producţia industrială, ci a demarat şi în domeniul serviciilor. Cercetătorii au conceput roboţi-farmacişti, roboţi-chelneri, roboţi-fermieri, roboţi-pompieri, maşinăriile începând să fie folosite în tot mai multe domenii.
Autorul Kevin Kelly crede că majoritatea slujbelor existente astăzi vor trece prin ceea ce el numeşte „Cele 7 etape ale înlocurii de către roboţi”:
1.      Un robot nu poate în nici un caz să îndeplinească sarcinile pe care le îndeplinesc eu.
2.      OK, poate să rezolve câteva dintre ele, dar nu pe toate.
3.      OK, poate face tot ce fac eu, dar are nevoie de mine atunci când se strică, iar asta se întâmplă des.
4.      OK, rezolvă fără probleme operaţiunile de rutină, însă are nevoie de mine pentru a-l învăţa să îndeplinească sarcini noi.
5.      OK, poate să păstreze jobul meu vechi, pentru că e clar că nu era o slujbă destinată oamenilor.
6.      Acum că roboţii au preluat fosta mea slujbă, noul meu loc de muncă este mult mai interesant şi mai bine plătit!
7.      Mă bucur că un robot/computer nu poate face ce fac eu acum.
Schimbările dramatice care vor avea loc pe piaţa muncii în urma automatizării nu sunt unice în istorie. Economiştii oferă ca exemplu agricultura: dacă în 1800 peste 90% dintre americani lucrau în agricultură, acest procent avea să scadă la 41% în 1900 şi la doar 2% în ziua de astăzi (procentul va continua să scadă pe măsură ce roboţii vor ara ogoarele şi vor mulge vacile fără intervenţia oamenilor). Cei care au abandonat agricultura au lucrat în noi domenii, ce nu puteau fi prevăzute la începutul secolului al XX-lea. Optimiştii afirmă că omenirea va trece printr-o transformare similară pe măsură ce roboţii vor elimina, prin automatizare, slujbele de astăzi. Chiar şi în acest scenariu optimist, tranziţia spre noua organizare a societăţii va fi benefică doar pentru cei care se pot adapta la schimbare.

Care vor fi slujbele viitorului?
Marc Andreessen, cofondatorul al companiei Netscape şi al fondului de venture capital Andreessen Horowitz, crede că în 30 de ani vor mai exista doar două tipuri de slujbe. „Răspândirea computerelor şi a Internetului va împărţi angajaţii în două categorii: cei care spun computerelor ce să facă şi cei cărora le spun computerele ce să facă”.
Andreessen crede că diviziunile dintre persoanele care deţin roboţii şi cele care primesc ordine de la computere vor duce la probleme serioase în societate, ca urmare a inegalităţii. Globalizarea a dus la reducerea salariilor persoanelor ce prezintă competenţe obişnuite, pe când veniturile elitelor au crescut. Andreessen se aşteaptă ca diferenţa de venituri să devină şi mai accentuată. „Schimbarea la care urmează să fim martori va fi extrem de benefică pentru persoanele care au capacitatea de a proiecta la nivel global ceea ce fac în acest moment”, spune Andreessen. Acest lucru se poate observa deja în educaţie, unde profesorii de la Yale sau Harvard pot ţine un curs în faţa a milioane de studenţi graţie platformelor de educaţie online.
Ca urmare a exacerbării diferenţelor dintre persoanele cu competenţe deosebite şi cele care nu ies din comun, Andreessen spune că nu va mai exista o clasă mijlocie. David Autor, un economist de la MIT, spune că automatizarea reflectă deja acest lucru. „Roboţii înlocuiesc tot mai multe slujbe ale clasei mijlocii — pot fi contabili, operatori de ghişeu, agenţi de check-in — însă nu sunt foarte buni la sarcini precum curăţatul toaletelor. În mod ironic, activităţile care s-au dovedit mai uşor de automatizat nu sunt cele care necesită cele mai puţine competenţe. E mai uşor să pui un computer să joace şah decât să-l pui să spele vase”, spune Autor.
Andreessen spune că sfaturile sale pentru tinerii de astăzi pot fi sintetizate în două cuvinte: "study STEM" (science, technology, engineering and math). Acronimul STEM denotă cele patru domenii de viitor în viziunea lui Andreesen: ştiinţă, tehnologie, inginerie şi matematică. În cazul profesiilor liberale, doar cei mai buni vor putea profita -- autorii, muzicienii şi regizorii ale căror opere devin best-seller la nivel global.
O analiză realizată de Deloitte confirmă că slujbele viitorului vor necesita competenţe mai multe şi mai avansate decât slujbele de astăzi. Deloitte afirmă că tehnologia elimină multe slujbe îndeplinite de persoane cu competenţe limitate, motiv pentru care această categorie a populaţiei va fi nevoită să caute noi locuri de muncă şi să deprindă noi competenţe în mod constant.

Autorităţile din mai multe ţări au început deja să ia măsuri pentru a pregăti populaţia pentru slujbele viitorului. În 2012, Estonia a început un program pilot în cadrul căruia elevii de clasa I învaţă să programeze, începând de la principiile de bază ale limbajelor de programare. „Vrem să schimbăm mentalitatea conform căreia programele şi computere sunt doar nişte lucruri. Aceast proiect este o oportunitate de a deveni un utilizator inteligent al tehnologiei”, spune Ave Lauringson, coordonatoarea proiectului. În SUA, pentru a promova programarea, primarul New York-ului s-a înscris în 2012 pe site-ul Code Year, care oferă utilizatorilor posibilitatea de a învăţa să programeze uşor şi gratuit, prin lecţii interactive trimise săptămânal prin email. În Marea Britanie, companii precum Google şi Microsoft pledează pentru introducerea programării în şcoli. „Este necesar să le oferim copiilor noştri competenţele necesare pentru a înţelege computerele dacă vrem ca ei să poată concura pentru slujbe în viitor”, a explicat Alex Hope, coautorul raportului Next Gen, ce oferă mai multe argumente în favoarea introducerii programării în şcoli.
Un exemplu de „slujbă a viitorului” este oferit de Apple şi de dispozitivele pe care compania americană le-a introdus pe piaţă în ultimii 5 ani: iPhone şi iPad. De la lansare, publicul larg a dezvoltat peste un milion de aplicaţii care rulează pe aceste dispozitive, dând naştere fenomenului intitulat „the app economy”. Un raport recent estima că „The App Economy” - activitatea asociată dezvoltării de aplicaţii pentru iPhone şi Ipad - a creat 466.000 de locuri de muncă în SUA. În 2007, atunci când iPhone-ul a fost lansat pe piaţă, numărul slujbelor din cadrul „The App Economy” era zero.
Pe măsură ce lumea devine mai conectată, iar dispozitivele din ce în ce mai inteligente, economia post-industrială va oferi tot mai multe oportunităţi. Un domeniu în continuă dezvoltare este cel al „data mining-ului”, în care cantitatea imensă de date generate de dispozitivele electronice tot mai răspândite este gestionată şi interpretată cu ajutorul statisticienilor, al specialiştilor în computer science şi al oamenilor de ştiinţă. Din acest motiv, mai mulţi experţi au denumit deceniul în curs drept „era Big Data”. Cei care vor avea competenţele necesare vor prospera, însă pentru cei ce refuză să se adapteze la schimbare viitorul se anunţă incert. Brian David Johnson, futurologul companiei Intel, oferă concluzia: „Nu lăsaţi ca viitorul să vi se întâmple. Acţionaţi!”.


Hackerii-Cine sunt,ce fac?

Hackerii – cine sunt, ce fac?

Hackerii – cine sunt, ce fac?

Nişte oameni care se pricep foarte bine la calculatoare. Nişte infractori care ocolesc aplicaţiile de securitate ale reţelelor de computere şi fură date. Nişte hoţi care fură bani pe internet. Sunt câteva dintre definiţiile populare date hackerilor, definiţii care reflectă părerile lumii despre aceşti ninja ai lumii internetului, capabili să pătrundă în cele mai bine păzite reţele şi să ia de acolo ce vor ei – date, bani – sau să lase acolo ce vor ei, de pildă programe răufăcătoare. Controversele legate de definiţia termenului şi încercările de clasificare oglindesc complexitatea problemei, dar şi dorinţa de a pune ordine într-o lume tenebroasă şi secretă, neliniştitoare şi necunoscută.
Semn al vremurilor - al acestor vremuri în care internetul conduce, în mare măsură, viaţa omenirii - lumea hackerilor, la început clandestină, tinde tot mai mult să iasă la lumină. Mai mult decât o comunitate, hackerii au devenit o adevărată subcultură, cu o concepţie şi un mod de viaţă proprii, cu reguli şi cutume, cu o istorie a ei şi cu personalităţi ale acestei istorii.

Ca nişte hoţi înarmaţi cu legendara iarbă a fiarelor, ce descuie orice închizătoare, hackerii sunt temuţi, dar şi fascinanţi. Dar, dacă din definiţiile familiare se vede cam ce crede lumea despre ei, ei înşişi ce cred despre ei?


Mai întâi, trebuie lămurit un lucru important: există o controversă legată de definiţia termenului, de utilizarea noţiunii de hacker, controversă care, ca multe altele, aduce în scenă deosebirea dintre ce cred lumea şi cred cei implicaţi cu adevărat în asemenea activităţi.

Foarte adesea, termenul, în accepţia obişnuită, are o conotaţie negativă: hackerul e asociat cu frauda, cu infracţiunea, cu criminalitatea cibernetică. O asemenea asociere nu are cum să le convină celor care, deşi ar putea, nu se ocupă de infracţiuni - hackerii oneşti, să le spunem.
Hackerul este, în cea mai largă accepţie a termenului, un expert. Nimeni nu ajunge hacker dacă nu e un as în materie de computere. Dar una e să fii definit drept un expert în computere (o caracterizare care onorează pe oricine), şi alta e să fi văzut drept un expert în computere care face lucruri ilegale.
Hackerii oneşti insistă adesea asupra degradării sensului termenului de hacker, prin folosirea lui cu referire la spărgătorii de programe, şi asupra necesităţii de a găsi un alt termen pentru infractorii informatici, versaţi şi ei în materie, desigur, dar ale căror intenţii (şi fapte) nu sunt câtuşi de puţin oneste. Asemenea indivizi ar trebui numiţi crackeri, cred hackerii etici.


Hacker bun, cracker rău
Din nefericire, definiţia hackerului drept un individ versat în calculatoare care-şi foloseşte priceperea pentru a face diverse blestemăţii a prins la public, dăunând şi hackerilor din tabăra băieţilor buni, care s-au văzut astfel băgaţi în aceeaşi oală cu răufăcătorii informatici. Hacker a rămas (din păcate), în limbajul familiar, termenul prin care este desemnat un expert în calculatoare rău-intenţionat şi care nu se dă în lături să încalce legea cu ajutorul abilităţilor sale. Trist, dar asta este.


Pentru a corecta cât de cât această impresie greşită dată de o definiţie care a luat-o pe de lături, au apărut clasificări ale hackerilor - încă o dovadă că vorbim deja despre o adevărată subcultură care evoluează, diferenţiindu-se şi devenind tot mai complexă.
  • Hackerii white hat ("cu pălărie albă") sunt hackerii "buni", hackerii oneşti, hackerii etici, ce opereează respectând un cod etic neoficial şi care, graţie priceperii lor, ajung să fie implicaţi în dezvoltarea siguranţei sistemelor informatice sau chiar în combaterea fraudei informatice, uneori fiind angajaţi în aceste scop, chiar de organizaţii guvernamentale sau de mari firme din domeniul IT. Şi ei sparg uneori parole şi pătrund în sistemele informatice (de capul lor sau în cadrul unui contract), dar fără a le vătăma cu nimic; semnalează proprietarilor deficienţele sistemului şi propun soluţii de remediere (eventual le şi implementează).
  • La antipodul acestora se găsesc hackerii black hat ("cu pălărie neagră", cum ar veni), sau crackerii, infractorii, băieţii răi care sparg conturile şi fură bani. (Oamenii, atunci când vorbesc despre hackeri şi fărădelegilor lor, la aceşti hackeri black hat/ crackeri se gândesc, de fapt).
  • Cum în orice există o cale de mijloc, au apărut şi nişte hackeri "cenuşii" (grey hat), care sparg sisteme vulnerabile, înştiinţându-i apoi pe administratori că le-au "hackuit" reţeaua şi oferindu-se să repare stricăciunea în schimbul unei sume de bani.
  • Sunt, apoi, aşa-numiţii blue hat, informaticieni experţi care atacă din afară sistemele, înainte de punerea acestora în funcţiune, într-un scop util - să depisteze problemele şi să le rezolve, astfel încât să poată întări securitatea acestora, lăsând cât mai puţine căi de acces vulnerabile la atacuri.
  • O categorie aparte o reprezintă hacktiviştii (termen rezultat din contragerea cuvintelor hacker + activist), care se infiltrează în sisteme informatice pentru a-şi promova astfel ideile, concepţiile - un tip de activism social sau motivat politic, realizat prin explotarea - ilegală - a imenselor posibilităţi oferite de internet.

Din păcate pentru hackerii etici, utilizarea termenului de hacker pentru a desemna un răufăcător informatic, un spărgător de programe rău-intenţionat, a devenit foarte răspândită în limba română şi pare puţin probabil ca acest lucru să se schimbe. Măcar în spaţiul acestui articol, să ne referim totuşi la "cei răi" cu termenul de cracker, chiar dacă nu sunt mari şanse ca şi alţii să ne urmeze exemplul.


Ce anume pot face crackerii? Din nefericire, o mulţime de lucruri rele: interceptarea transmisiilor confidenţiale de date, ştergerea sau modificarea unor date, intervenţii în utilizarea unor dispozitive controlate cu ajutorul sistemelor informatice… Sună foarte tehnic şi poate nu foarte ameninţător, dar când aflăm că asemenea activităţi se pot traduce în furt de bani, furt de identitate, exploatare sexuală ş.a., lucrurile încep să devină neliniştitoare.
Obţinând accesul la informaţii confidenţiale (de exemplu numere de cărţi de credit), crackerii pot goli conturile bancare sau pot folosi informaţiile astfel obţinute pentru şantaj; pot hărţui sau escroca oameni obişnuiţi, lipsiţi de apărare; virusând calculatoarele altor utilizatori, le pot întrebuinţa pentru tot felul de activităţi ilegale, inclusiv pentru a găzdui pornografie, în scopul câştigului financiar personal.


Din nefericire pentru noi toţi, crackerii reprezintă o categorie de infractori cu o influenţă mare în lumea actuală.
Infiltrarea în sistemele informatice în scopul realizării unor acţiuni în interes personal, încălcând legile, a devenit o componentă importantă a fenomenului infracţional în ansamblu. Este imposibil de estimat amploarea pagubelor produse de acest tip de infracţiuni, dar consecinţele sunt extrem de grave. Chiar dacă în statistici sau lucrări de specialitate, sunt descrise ca nişte fenomene de ordin general, cu referire la grupuri de persoane anonime, în cele din urmă sunt întotdeauna afectaţi oameni; în urma fărădelegilor crackerilor, fiinţe umane suferă. În spatele sintagmei "furt de identitate" se găsesc persoane reale, care se trezesc deposedate de tot, chiar şi de numele şi reputaţia lor; în spatele expresiei "pornografie infantilă" se află copiii exploataţi care vor purta toată viaţa urmele traumelor îndurate.
Unii dintre crackeri lucrează la scară mare: uneori, participă la acţiuni de spionaj industrial sau militar, cauzând crize ce pot degenera periculos; alteori, pot să atace companii întregi, vătămând interesele a mii de consumatori dintr-o dată, atunci când serviciile companiei respective devin indisponibile din cauza atacurilor informatice.
Metodele de luptă sunt puţine: întărirea securităţii sistemelor informatice şi o abordare mai riguroasă a fenomenului din punct de vedere al caracterului său infracţional. E o luptă dificilă, în care judecătorii şi poliţiştii vor avea nevoie de concursul adevăraţilor experţi în computere, pentru a câştiga bătălia.


Furturile de idebtitate

Furturile de identitate & date de pe Internet: cazuri celebre

Furturile de identitate & date de pe Internet: cazuri celebre
Infracţiunile înfăptuite via Internet nu mai constituie de mult o noutate, nici pentru autorităţi, nici pentru publicul larg, care cuprinde potenţialele victime. Transbordarea fiinţei umane în mediul virtual nu a lăsat la o parte viciile şi înclinaţia spre furt a unor persoane. Ba din contră, se pare că avansul fără precedent al tehnologiei informaţiilor a dus la apariţia unor noi categorii de infractori periculoşi - aceia care fură cu ajutorul computerului, nu doar sume colosale de bani, dar şi idei, date, identităţi şi informaţii din cele mai variate şi neaşteptate domenii de activitate.
Hoţiile de pe Internet

Furtul este un furt, oricare ar fi obiectul său. Fie că cineva fură un portofel, un automobil, sau informaţii deţinute în medii de stocare specifice, actul rămâne le fel de reprobabil şi demn de a fi pedepsit. Tot furt este!
În limbajul de specialitate, furturile prin intermediul tehnologiei IT sunt acele activităţi ilegale prin care infractorul sau infractorii provoacă pagube celor care au stocate în mediul online date personale, informaţii care pot fi vândute, sume de bani sau alte tipuri de valori.
O altă categorie aflată în plin "avânt" este reprezentată de furtul de identitate via Internet. Este o infracţiune serioasă, care are cel mai adesea mobilul banilor. În societatea actuală, este deseori necesar să prezentăm numeroase informaţii despre propriile persoane şi activităţi, precum semnătura, adresa, diverse parole, numere de telefon şi mai ales informaţii legate de cărţile de credit şi diverse servicii de banking. Dacă un infractor abil în computere şi prelucrarea datelor reuşeşte să acceseze astfel de informaţii, nimic nu-l va opri să golească conturile sau să comită infracţiuni, ascuns sub identitatea virtuală a victimei sale.
Cu aceste informaţii la propria-i dispoziţie, infractorul în cauză poate lua liniştit credite consistente în numele victimei sale. La fel de uşor îşi poate autoriza transferuri electronice de bani din rezervele celui păgubit.
În plus, Internetul oferă infractorilor virtuali noi şi noi metode prin care să ajungă la informaţii de ordin personal legate de persoana utilizatorilor www, pentru a comite diverse tipuri de furturi. Hoţii high-tech îşi îndeplinesc scopurile, de pildă, prin accesarea aşa-numitelor "chat rooms" de pe Internet, de la adăpostul cărora pot lansa programe tip troian care rămân "agăţate" în computerele utilizatorilor şi transmit celor care le-au lansat parole, username-uri şi numere ale cardurilor de credit. Mulţi delincvenţi online din prezent nu se sfiesc să fure informaţiile personale ale clienţilor, pentru a le folosi ulterior în cele mai inimaginabile scopuri pentru un neştiutor în materie.


Phishing: la "pescuit" de bani şi informaţii

În ultimul timp a crescut incidenţa aşa-numitului e-mail phishing, prin intermediul căruia hoţii de date fură eficient informaţii personale. Phishing-ul este deosebit de prezent pe portaluri sociale, site-uri de acţiuni sau de procesare de plăţi online. Este deseori trimis să acţioneze via e-mail sau pe calea mesajelor instant şi redirecţionează de obicei userii spre un site fals, care arată aproape identic cu cel original, pentru ca aceştia să-şi decline acolo datele personale. Phishing-ul este un exemplu strălucit de metodă virtuală prin care userii sunt magistral înşelaţi, iar tehnologiile vechi de securitate online sunt "fentate" cu uşurinţă. Metodele de protecţie contra phishing-ului sunt variate şi includ modificări şi ajustări ale legislaţiei de profil, avertizări publice, educaţia şi informarea userilor şi mai ales updatarea continuă a măsurilor de securitate online.
Prima tentativă de phishing a fost descrisă în detaliu încă din anul 1987 şi se pare că termenul în sine a început să fie folosit în mod curent din anul 1995. Pe scurt, phishing-ul apare pe ecran-ul computerului sau laptopului sub forma unei "momeli", cel mai adesea un attachment care te îmbie să dai click pe el, situaţie în care informaţiile de ordin financiar şi toate parolele sunt deja la cheremul infractorului virtual.


Brandjacking - înşelăciuni sub umbra firmelor respectabile

Termenul acoperă o serie de activităţi, evident ilegale, în care un individ sau un grup de indivizi face uz de fals online, asumându-şi identitatea falsă a unui brand sau a unei companii de succes. Brandjacking-ul a intrat în atenţia publicului pentru prima dată în anul 2007, având un articol dedicat în prestigiosul Business Week.
Asemănător aparent cu phishing-ul şi furtul de identitate, brandjacking-ul este intens folosit şi pentru a ruina reputaţia unui politician sau a sabota campanii electorale sau publicitare. Efectele se concretizează în distrugerea reputaţiei, pierderi financiare, publicitate negativă, pierderi la capitolul vânzări sau afectarea relaţiilor dintre sponsori şi celebrităţile sau companiile care au contracte de sponsorizare.
Companii celebre precum Starbucks, Nestle, Exxon Mobile sau chiar Twitter au avut serios de suferit în urma atacurilor tip brandjacking.
Nici politicienii sau celebrităţile nu au scăpat neatinse. Preşedintele Barack Obama şi ex-guvernatorul statului Alaska, Sarah Palin au avut de suferit în urma brandjacking-ului.
Mulţi bloggeri importanţi în peisajul online şi-au văzut blogurile atacate prin crearea de bloguri similare, dar false, care le-au provocat prejudicii de imagine şi, implicit, financiare. Evitarea acestui gen de înşelăciune virtuală presupune înregistrarea corectă a brandurilor pe site-urile de socializare online, folosirea acestor site-uri pentru a descoperi eventuale tentative de branjacking şi, nu în ultimul rând, acţionarea în justiţie a celor vinovaţi de brandjacking.


Cazuri celebre de furturi şi uzurpări de identităţi în lumea online

A făcut vâlvă, la vremea sa, compromiterea serviciilor din cadrul Sony's PlayStation Network şi Qriocity, în urma unor atacuri prin care datele şi informaţiile a peste 77 milioane de useri înregistraţi pe aceste platforme au fost furate. Cu toate acestea, cazul Sony nu este cel mai grav. O scurtă trecere în revistă a celor mai răsunătoare cazuri de asemenea delicte demonstrează încă o dată amploarea pe care o pot căpăta infracţiunile din mediul virtual.

TD Ameritrade Holding Corporation: în luna septembrie a anului 2007, Joe Moglia, CEO al Ameritrade, o companie de brokeraj online, a dezvăluit clienţilor săi că una dintre bazele sale de date, care conţinea peste 6,3 milioane useri, a fost spartă de crackeri. Din fericire, nu au fost furate informaţiile legate de numerele de securitate socială (un fel de echivalent al CNP-urilor) sau parolele userilor.

Ministerul Educaţiei din Chile: în anul 2007, serverele guvernului chilian au fost sparte, iar numerele de identitate, numele, adresele şi numerele de telefoane a peste 6 milioane de oameni au fost postate pe forumurile publice. Hackerul responsabil şi-a justificat acţiunea prin faptul că dorea ca astfel să atragă atenţia asupra lipsei măsurilor de protecţie online.

Lanţul de supermarketuri Hannaford Bros: a fost compromis în urma unor atacuri online, soldate cu pierderea numerelor de cărţi de credit şi a PIN-urilor a 4,2 milioane clienţi. Incidentul a dus la peste 1.800 cazuri de fraudă.

RBS WorldPay: trei cetăţeni ruşi - Victor Pleşciuk, Serghei Ţurikov, Oleg Covelin - şi un individ autointitulat "Hacker 3" au furat datele extrem de importante a 1,5 milioane de useri. Atacul s-a soldat în final cu furtul a 9 milioane USD din bancomate, prin intermediul unei reţele de "încasatori" falşi.

CheckFree Corporation: acesta este un serviciu de plăţi online care a căzut victimă unui scenariu de furt mai puţin obişnuit. Deşi incidentul a avut loc în decembrie 2008, s-a aflat de el de-abia în luna ianuarie a anului următor. Site-ul companiei de plăţi online a fost redirecţionat către un site ucrainean care găzduia programe tip troian, destinate să fure informaţii de la clienţi. Prejudiciul total nu a putut fi calculat niciodată; cu toate acestea, specialiştii estimează că aproximativ 5 milioane de clienţi au pierdut astfel importante sume de bani.

pHpBB: software-ul popularului forum gratuit a fost puternic lovit în februarie 2009, când un infractor informatic a reuşit să capete acces la întreaga bază de date, cu ajutorul unui bug în sistemul de securitate. Intrusul a reuşit să obţină 400.000 nume, identităţi, adrese poştale, e-mailuri şi parole.

Network Solutions: compania de webhosting Network Solutions are o tristă poveste în acest sens. În intervalul de timp cuprins între 12 martie-8 iunie 2009, mai mulţi crackeri au trecut de sistemele de protecţie ale companiei şi instalat programe cu ajutorul cărora au furat numele, adresele şi datele de pe cardurile a peste 570.000 de clienţi. Iar în anul următor, compania a mai suferit două atacuri similare în decursul unei singure săptămâni.

Gawker: blogurile Gawker Media au fost atacate de un grup de hackeri intitual Gnosis. Aceştia nu doar că au intrat în relaţii cu competitorii firmei Gawker Media, dar au şi încărcat toată baza de date a companiei (ce conţinea inclusiv usernames şi parolele a 1,3 milioane utilizatori), plus conversaţiile angajaţilor, pe un site pirat. Problema a fost atât de serioasă, încât companii precum Twitter şi LinkedIn au fost nevoite să ia măsuri excepţionale de siguranţă în cazul userilor afectaţi de atacul asupra Gawker Media.

Epsilon: acesta este unul dintre cei mai mari provideri de servicii de marketing prin e-mail, având în portofoliul său de clienţi companii prestigioase. Pe 30 martie 2011, un hacker a reuşit să intre în baza de date, furând nume şi adrese de e-mail. Compania a declarat oficial că doar 2% din clienţii săi ar fi fost afectaţi. Ţinând totuşi cont că printre aceştia se numărau nume "grele" precum CitiGroup, Best Buy sau JPMorgan Chase, experţii estimează că pagubele sunt imense.

US Department of Veteran Affairs: în luna mai a anului 2006, un angajat din cadrul Departamentului Veteranilor de Război Americani a plecat spre casă având asupra lui un laptop. Evident, nu primise autorizaţie pentru a ieşi din clădire cu laptopul respectiv. Ironia sorţii: laptopul, care conţinea importante date personale a peste 26,5 milioane veterani de război, trecuţi în rezervă începând cu anul 1975, a fost furat de nişte hoţi oarecare în timpul unui jaf asupra casei angajatului. Datele furate cu această ocazie conţineau nume complete, numerele de securitate socială, date de naştere şi numere de conturi bancare. Laptopul conţinea inclusiv datele soţiilor veteranilor şi rezerviştilor.


Albert Gonzales - "tăticul" fraudelor online

Născut în anul 1981 în Miami, fiu al unor imigranţi cubanezi, Albert Gonzales a fost un adevărat geniu al calculatoarelor. Părinţii săi i-au cumpărat un computer pe când puştiul avea doar opt anişori. La nouă ani, era deja celebru pentru eficienţa cu care curăţa computerele de viruşi. Odată cu înaintare în vârstă, băiatul şi-a dezvoltat calităţile sale înnăscute în domeniu, dar nu în cel mai legal mod: în anii de colegiu a spart serverele guvernamentale ale Indiei. În urma isprăvii sale, guvernul indian de atunci şi-a schimbat toate măsurile de securitate. Gonzales nu a păţit mare lucru, s-a ales cu un avertisment în urma căruia trebuia să stea departe de orice calculator pentru o perioadă de şase luni.
În scurt timp, fiul imigranţilor cubanezi ajunge liderul unui grup de hackeri, intitulat Shadowcrew. Asul calculatoarelor a dat prima sa lovitură de proporţii prin transferul datelor ce conţineau informaţii despre 1, 5 milioane de carduri bancare. Au intrat în scenă şi serviciile secrete, care au derulat operaţiunea "Firewall". Grupul Shadowcrew a furat suma de 4,3 milioane USD, iar investigaţiile au necesitat colaborări internaţionale ale autorităţilor americane cu poliţiile din Bulgaria, Belarus, Canada, Polonia, Suedia, Olanda şi Ucraina. Gonzales a scăpat de închisoare ca printr-o minune.
Nepotolit, şi-a continuat activităţile ilegale prin crearea şi lansarea unor troieni folosiţi pentru instalarea unui sistem de acces de tip backdoor în câteva mari sisteme de informaţii şi date. Între anii 2005-2007, a reuşit astfel să fure date de pe nu mai puţin de 170 milioane carduri bancare, devenind astfel autorul celor mai mari fraude de acest gen din întreaga istorie a Internetului.
Prin comportamentul său, individul a reuşit să intre în folclorul subculturii moderne, devenind un idol pentru mulţi tineri. Este celebru pentru o petrecere în care a cheltuit 75.000 USD şi mai ales pentru declaraţia în care se plângea că s-a ales cu dureri de mână după ce a numărat cu mâinile suma de 340.000 USD (aparatul de numărat bani cică se stricase...)
Cum norocul nu surâde la nesfârşit nimănui, Albert Gonzales a fost în cele din urmă arestat, în anul 2008, iar în 2010 a primit o condamnare de 20 de ani de detenţie, pe care-i va petrece într-o închisoare federală.
Fraudele de pe Internet şi furturile de identităţi au devenit probleme serioase şi duc deseori la adevărate lovituri date comerţului online, deoarece majoritatea oamenilor nu se pricep foarte bine la calculatoare şi se tem să nu-şi piardă banii.
Fenomenul trebuie privit cu maximă seriozitate, deoarece infractorii online se perfecţionează într-un ritm neaşteptat de rapid, iar pagubele pe care le pot face pot fi extrem de mari.